azi am inceput sa am ceva revelatzii bout the stressing existence in ceea ce ma priveshte, fara factori specifici care sa fi declanshat respectiva reactzie revelatoare or smth... oricum, am ajuns la concluzia k, in masura in care INCA mai sper ca unele kestii pot fi rezolvate, atunci mai intotdeauna ajung sa ma stressez shi sa ma panikkez pe faza asta, iar in momentele cand nu mai am de mancat stress, inseamna k am cam renuntzat shi ca am ajuns sa consider lucrurile pretty much lost shi de nerecuperat.... sa insemne kestia asta k sunt fie doomed sa mor peste vreo 4 ani, in urma cantitatzilor monstruoase de stres - asta pentru cazul in care i keep up optimism - sau ca nu voi rezista nici atat - asta in cazul de pesimistic perpetuation of the view-points upon different stuff?!? :) ... oricum, abordarea mi s-a parut funny...